Ce schimbati cel mai des la PC? (what piece do you upgrade often to your PC)
Retrospectiva IT&C
Friday, 14 November 2008
Se intampla undeva in timp, in scoala generala, cand am avut primul contact cu tehnologia electronica. Va mai aduceti aminte de acele jocuri electronice rusesti (portabile): cel cu ouale, cel cu hockey-ul? Erau o copiate dupa stilul consolelor portabile Nintendo Gameboy, dar foarte mult simplificate.
Era un dispozitiv excelent pentru umplerea timpului liber, pacat ca bateria tinea cam 6 luni (o baterie plata asemanatoare ca dimensiuni cu cea a BIOS-urilor placilor de baza din vremea actuala) si era destul de greu sa faci rost de una noua (era undeva in anii 1992-1994). Intotdeauna aparea cate unul care avea acelasi tip de dispozitiv, dar cu un alt joc (ideea de gameplay era aceeasi), pe care eram invidios si imi doream si eu "noua grafica"(omul care prindea oua, hockey-istul, portarul de fotbal, etc.).
Prin 1995-1996 a aparut adevarata revolutie electronica: primele calculatoare personale. Este impropriu zis "calculatoare personale"... mai degraba erau niste pseudo-console de jocuri pe televizor, capabile sa redea jocuri pe un display mult mai mare (in cazul acela era vorba chiar despre TV-ul din sufragerie pe care parintii urmareau stirile). Fie ca se numeau ICE Felix HC85/90/2000 sau CIP sau Commodore, toate aveau aceeasi tinta: distractia electronica de acasa (pe acea vreme eram prea saraci/prosti/navi pentru a sti despre IBM 286/386). Asa se face ca tata mi-a daruit un HC90 pentru ca "imi trebuia la liceu ca sa invat informatica".
Au urmat vremuri grele, aveam doar respectiva consola si un TV si daca vroiam sa ma joc (ca altceva nu stiam sa fac cu respectiva dracie) trebuia sa introduc de mana tot codul sursa... aveam un caiet intreg de coduri pentru 3-4 jocuri si dura destul de mult pentru a apuca sa ma bucur. Satisfactia avea pretul ei, scriam cam 1 ora la codul sursa (in cazul ca nu pica curentul si sa trebuiasca sa o iau de la capat) "POKE USR", "GOTO", etc., dar multumirea era pe masura ... pana am inceput sa ma plictisesc de aceleasi jocuri. Plictisit de de jocuri si de TV-urile alb-negru cutreieram orasul in lung si in lat si cascam gura prin magazinele de PC-uri ... ma fascina acel ecran albastru (Norton Commander pentru DOS) care aducea acel "altceva" in ceea ce insemna PC pentru mine. Intr-o zi s-a produs schimbarea: am primit si un casetofon de pe care sa imi incarc mai simplu jocurile (nu, nu existau floppy-uri pe atunci si nici macar CD-R/DVD-R), dar era doar player, nu si recorder (nu puteam sa inregistrez pe casete pentru ca nu functiona tasta functiei respective). Asa m-am invatat sa reglez cu surubelnita capul de citire asfel ca dupa 15-20 de minute de baraiala sa ma pot distra cu un joc (sa vezi de atunci ce auz fin am!).
Dupa ani de butonat HC-ul (si de reparat pretioasele taste care se tot stricau), s-a intamplat si minunea: un PC cu monitor color (e drept, era bombat si avea doar 14"). Pe vremea aceea asociam PC-ul cu "mama HC-urilor" si ma fascina enorm acel ecran albastru pe care erau insiruite caractere de culoare alba (era vorba despre Norton Commander, versiunea pentru DOS). Faptul ca aveam si o unitate floppy pe care puteam sa SALVEZ tot ce doream imi provoca multiple orgasme mentale. E drept, nu era cel mai bun PC de pe piata (pe atunci "tata lor" era Pentium 1 133MHz, 16MB RAM, HDD 1GB, VGA 2MB, SoundBlaster si CD-ROM 4x), dar era al meu: AMD 486 DX4/DX5 133MHz (echivalent P75), 8MB RAM, HDD 850MB, VGA 1MB SIS. Bineinteles, privind prin prisma tehnologiei de acum locul cel mai potrivit al acelui PC este la muzeu, sau la reciclare ... dar a fost PC-ul alaturi de care am descoperit Windows-ul, programele, muzica si cate si mai cate. Am uitat sa precizez ca respectivul PC mi-a fost livrat cu DOS ca sistem de operare, iar drumul catre Windows 3.11 a fost destul de anevoios: intr-un exces de zel am reusit sa sterg mai tot ce era pe HDD, pentru ca mai tarziu sa instalez de pe dischete (mare minune ca am avut de unde sa iau un OS) Windows-ul 3.11. A urmat un upgrade dupa aproximativ 2 ani: placa de sunet Yamaha 719 ISA, 2 boxe si un CD-ROM Panasonic 8x (upgrade care a costat aproape cat tot calculatorul la vremea lui). Universul multimedia era al meu, doar ca nu aveam muzica sau filme, ci numai jocuri in care mai auzeam si oracaielile dracilor ucisi (DOOM2, Wolfenstein, Lotus, Warcraft 1, DUNE, etc.).
Ca tot veni vorba de jocuri, batrana placa video SIS pe PCI cu 1MB de memorie a suferit un "transplant" ... am reusit sa pun mana pe o placa video identica de pe care am dezlipit memoriile si le-am infipt in soclurile placii mele (dap, placa avea 1MB de memorii lipite pe placa si inca 2 socluri pentru expansiune). Toate jocurile zburau ... nu exista accelerare 3D, PhysX sau alte tampenii: era doar placerea de a te juca, iar gameplay-ul era de milioane (a se vedea ca in ziua de azi multe jocuri sunt copiate si se lucreaza mai mult la grafica 3D). De multe ori, de plictiseala, demonatam intreg computerul, il curatam de praf si il montam la loc si incet, incet am deprins cam cu ce "se mananca" acea cutie alba de metal. Am avut si nesansa de a se arde placa de baza si unui suflet mare i s-a facut mila si mi-a donat o placa de baza cu un procesor AMD DX4 100MHz ... dar nu mergea ca inainte :(. Fara manuale, internet sau alte surse de inspiratie am reusit sa overclockez procesorul respectiv la 120MHz ... un record pentru 1997-1998 cand nimeni nu stia ce si cum. Langa batranul 486 am descoperit MP3-urile si Winamp-ul ... e drept ca procesorul era utilizat cam 80% la rulare, dar sa asculti muzica direct din PC era super. Mai greu cu codatul de pe CD: pentru o melodie de 3 minute erau necesare 5 de minute pentru codare in WAV (~60MB) si inca 30 de minute pentru compresia MP3 ... deci numai hit-urile aveau onoarea de a ajunge MP3-uri :).
Dupa 4 ani de zile epoca 486-ului s-a incheiat pentru mine si am trecut mai departe. Din primele burse ca student mi-am luat un Celeron 600MHz (nucleu Coppermine, socket 370), placa de baza, placa video Riva TNT Vanta 16MB (slot AGP 2x) si 64MB SDRAM ... Alte jocuri, alte performante, dar microbul overclocking-ului a ramas: mirificul Celeron@600MHz rula voios la 750MHz si jocurile de pe atunci mergeau struna. Intr-o zi un prieten si-a luat un PC cu AMD Duron 700MHz si placa video Riva TNT M64 32MB si in 3DMark 2000 matura pe jos cu sistemul meu. Initial am crezut ca placa mea video este de vina si am incercat din nou testul la el, dar cu placa mea video ... STUPOARE: scorurile au crescut si mai mult!!! Era clar... procesorul Intel Celeron nou achizitionat era praf.
A urmat o serie lunga de upgrade-uri de procesoare (AMD K7 Thunderbird 900MHz, AMD K7 Thunderbird 1200MHz, AMD Athlon XP Palomino 1600MHz, AMD Athlon XP Palomino 2200MHz, AMD Athlon XP Barton 2500+, AMD Athlon 64 3200+ Venice 2200MHz, AMD Athlon 64 X2 4200+ si Intel Core 2 Duo 6750 2.66GHz), de placi video (GeForce 3 Titanium 200, GeForce 4 4200, ATI Radeon 9800 Pro, GeForce 6600GT, GeForce 7600GT, GeForce 8800GTS), de memorii, de placi de baza, de sunet, boxe, monitoare, etc. Pe masura ce schimbam componentele imi pierea interesul .... iar acum am ajuns sa ma bucur sa scriu pe un blog.
Articole asemanatoare
4 comments:
Dap, am undeva in jur de 30 de ani (+/-3) ...mai mult cu "-" decat cu "+". Au fost niste vremuri superbe: trebuia sa iti folosesti imaginatia si ambitia pentru a prinde acel strop de bucurie ... fie ca reuseai sa incarci un joc de pe caseta (dupa indelungi reglari a capului de citire a casetofonului), fie ca terminai un nou nivel in jocul preferat, desi stiai ca atunci cand vei inchide "PC"-ul totul se va duce de rapa si va trebui sa o iei de la capat data urmatoare.
Sunt sigur ca atunci a fost cea mai frumoasa perioada IT&C din Romania... acum, daca se strica ceva in PC nici nu-ti mai bati capul, dai fugutza la cel mai apropiat magazin si cu o suma infima rezolvi treaba.
Noi strangeam banii, putini cati erau, sa ne luam guma de mestecat Turbo (sau CinCin) ca sa ne intregim colectia de "surprize" daca aveam noroc sa nu gasim "dubluri" ... eram modesti, ne zbateam, dar ne bucuram din plin. Cati nu v-ati dus sa jucati "gropitza" cu golanii ca sa castigati surprize de la gume de mestecat?
Cati nu va uitati ca la OZN-uri cand vedeati acasa la prietenii vostri video-uri (VCR), TV-uri color, sticle de whiskey (umplute cu ceai) expuse in sufragerie? Cati dintre voi ramaneau indeferenti cand vedeau o revista Neckerman sau ceva asemanator? Cati dintre voi nu mergeau grupati la prieteni sau vecini sa vada filme pe video (Rambo, Commando, etc.)?
Socul meu prin 1988: deck video dublu si cu inregistrare!!!
Cati va mai bucurati ca ati luat o placa de baza noua?
Te salut frate de "traiectorie PC". Asa au trecut si la mine anii tineretii juvenile (17-2x).. cu jocul rusesc, cu HC-ul (si bineinteles casetofonul cu surubelnita), cu prima mie de dolari data pe un PC 486, cu primul CD ROM si placa de sunet, noul calculator cu procesor Cyrix P150+, AMD K6, Athlon, P4, Core 2 Duo :)) Imi aduc aminte noptile de liceu cand jucam Supaplex, zilele de facultate chiulite din cauza noului nivel de Starcraft... Ce viatza... acum am tehnologie IT moderna, dar... nu prea ma mai intereseaza jocurile... o fi de vina varsta !? (34 de ani...;) )
Ha! Sa-nteleg ca ai undeva in jur de 30 de ani (+/- 3)?
Tocmai ai descris aproximativ "traiectoria" mea... si a altor cateva mii ca noi... :)
Te salut, generatie FX v.1.0!